Oda bucuriei. Cu şi despre Sidex


Zero accidente mortale de muncă anul acesta şi vreo câteva accidente de muncă care au avur loc în 2013 , acesta a fost mesajul  transmis de către directorul general al Combinatului, Ribo Bruno, liderilor de sindicat cu care s-a întâlnit joi. Acum sincer nu poate decât să mă bucure faptul că anul acesta niciun siderurgist nu a murit la locul de muncă dar anunţul directorului general ar fi avut cu adevărat importanţă dacă combinatul nu ar fi fost transformat într-o făbricuţă unde mai funcţionează o treime din instalaţii şi obiective iar numărul angajaţilor a scăzut simţitor. Aş fi spus un sincer bravo dacă acest anunţ ar fi fost făcut în condiţiile în care ar mai fi funcţionat cocseria, furnalele care în ultimii ani au fost oprite din funcţiune invocându-se motive de ordin tehnologic sau economic. Şi spun acest lucru  deoarece istoria arată că fuirnalele, cocseria, oţelăria au fost  locaţiile unde aveau loc cele mai multe accidente de muncă, şi aici mă refer în special  la cele mortale,. Am semnele mele de îndoială legate de exemplu de necesitatea imperioasă a închiderii în anul 2009 a uzinei cocsochimice , semnalulul de alarmă privitor la concesinţe fiind tras la acea vreme chiar de reprezentanţi de frunte ai AVAS şi Ministerului Economiei , la intervenţiile făcute pe atunci de liderii FSS Metarom , în frunte cu preşedintele de atunci al federaţie, Mircea Scântei, , care a prezentat presei răspunsul primit de la oficialii celor două instituţii,  semnat şi de preşedintele de atunci al AVAS; Mircea Ursache. , nominalizat de PSD pentru ocuparea acestui post. Nici mitingurile organizate de sindicaliştii din Combinat faţă de închiderea cocseriei , fie la poarta principală fie chiar la poarta uzinei, unde au fost  doar cei de la Solidaritatea care au luat şi drumul Bucureştiului pentru a protesta faţă de închiderea cocseriei nu au avut succes aşa că soarta unei cocseriii unde eu am dubii mari legate de realitatea  sumelor investite a fost pecetluită. Şi de aici au pornit şi o serie de consecinţe previzibile pe care angajaţii dar şi majoritatea liderilor de sindicat  le-au tratat cu nepăsare şi indiferenţă. iar rezultatele nu s-au lăsat aşteptate. Deci ca să revin la  anunţul directorului general privitor la zero accidente , Voi spune că  l-aş fi aplaudat de exemplu dacă ar fi fost făcut în anul 2007,  iar cât despre proiectul care se înalţă pompos la poarta principală şi care se numeşte ” ARC 2015- “Accelerăm Reușim Consolidăm ARC 2015+”  m-a făcut zilele trecute , când am fost la Electrocentrale , să zâmbesc amintindu-mi de proiectul anterior ARC 2013 care numai Dzeu ştie ce rezultate a avut şi mai ales pentru cine. Nu am mai zâmbit când am ajuns în apropiere de Electrocentrale şi am văzut în faţa ochilor nişte imagini triste , unele din ele văzute acum vreo câţiva ani., imagini pe care le-am imortalizat cu ajutorul telefonului mobil şi pe care le voi posta în următoarele zile. Este vorba de staţia de autobuz ,  nevopsită de ani de zile , şi care are aceeaşi culoare albastră murdară şi spălăcită de acum vreo 2-3 ani, M-am interesat dacă staţia respectivă o fi părăsită ţinând cont de halul în care arată şi nu de ieri de azi şi mi s-a spus că nu, siderurgiştii aşteptând acolo să vină cursa convenţie care să îi ducă acasă. Lângă staţia de autobuz trona un coş de gunoi  vopsit portocaliu plin ochi cu gunoaie  din care vreo 2 deşeuri erau deja pe jos.  Toate acestea se întâmplau în jurul orei 13, când puteau fi admirate pe o parte bălării iar în altă parte mormane de iarbă tăiată care probabil aştepta să fie ridicată şi transportată Dzeu ştie unde. Cu precizarea că pozele le voi posta cel mai probabil luni, din motive obiective,, stau şi mă întreb cât de greu este să cumperi un kilogram de vopsea şi să vopseşti nişte biete staţii care zac în nepăsare de câţiva ani. Sau să văruieşti bordurile sau să mai plantezi o floare două, să tai ca lumea  bălăriile  pentru ca să mai înveseleşti aspectul făbricuţei a cărei imagine este dezolantă în anumite locuri, şi aici mă refer în special la obiectivele care nu mai funcţionează. Una peste alta eu nu pot decât să mă bucur că un număr de circa 30 de siderurgişti, care au lucrat în viaţa lor în Combinat în diverse meserii, cum ar fi strungar, dulgher, instalator, au ajuns să facă parte din echipa de comando care se ocupă cu asigurarea şi mernţinerea curăţeniei în Combinat şi care sunt coordonaţi de cineva care habar nu am câte zile a trecut pe la cursuri la facultate şi care şi -ar fi închipuit vreodată că va ajunge să supravegheze firul bălăriei de pe lângă UPSRS de exemplu, o uzină la a cărei închidere nu a protestat efectiv nici măcar cu un deget deşi avea ditamai funcţia şi poasibilitatea de a organiza ceva. Dar cum istoria Combinatului este una tristă , plină de oameni trişti şi nu doar trişti, vorba cuiva, eu cred că fiecare din  cei 7200 de angajaţi îşi vor merita cu vârf şi îndesat soarta, lucru care nu mă mai pasionează prea tare de ceva timp . În rest este bine că la Combinat se mai taie altceva decât fierul vechi , şi anume  iarba  de către cei care au fost învăţaţi să facă cu totul altceva . Magda CONDOS – acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare

5 thoughts on “Oda bucuriei. Cu şi despre Sidex

  1. multi din cei 7200 nu vor mai fi iar comportamentul lor este cel al unei turme care este dusa la taiere dar care nu stie ce I se intampla!!

  2. AU TRECUT 224 de ZILE CU
    AFISAREA LISTEI TRADATORILOR
    SIDERURGIEI SI CU CAPUL LOR DIN
    TOTDEAUNA – mircea scintei:
    1)Bezman
    2)Eftimie
    3)Crisan
    4)Postolache
    5)Onica
    6)Dragan
    7)Toma
    8)Macovei
    9)Harnagea
    10)Cerbu
    11)BEREgic
    12)Modiga
    13)ILINCA DIACONU
    -AU MAI RAMAS 141 de zile pt a
    nu uita o parte din IUDELE care
    iar au
    TRADAT pe patimasii
    din AMG, girati de cei TRADATI!
    ATENTIONARE:Sta diul vorbelor
    lasa in vigoare CODUL
    PORTOCALIU PENTRU A.M.G
    Inst. de monitorizare si statistica
    a
    SOLIDARITATII atentioneaza
    salariatii din AMG despre
    posibilitatea caderilor masive de
    sectii si uzine la locul lor de
    munca .
    Toate astea pe fondul
    acumularilor
    de nepasare,tradar e,si lasitate a
    diferitelor categorii sociale din
    aceasta fabrica.

  3. ZERO ACCIDENTE si ceva maruntisuri prin 2013!
    Noroc cu initiativa Primariei care a interzis accesul pe viaduct,ca altfel pina nu se intimpla o nenorocire alde RIBO si ai lui nu luau nici pina azi singura masura necostisitoare si anume personalul AMG sa traficheze pe o ruta ocolitoare cum face acum!Repet si azi circulau pina se auzea primul trosnet de pilon si sa vezi cite cifre impare apareau in fata lui ZERO ala cu care se lauda ei!Si iar repet masura asta pe care nu AMG ci PRIMARIA a luat-o era o “investitie”fara costuri dar de bun simt!
    Cit despre inginerul facut pe copy paste ce a condus FSS METAROM ce sa mai spun!Doar ca e in cap de lista a rusinii si a tradarii,cu mentiunea ca imi este rusine ca respira acelasi aer pe care il respiram si noi.

  4. Nu s-a trecut de fapt niciodată. Rupturile au fost falii. Planeta lor s-a rupt în două. De mai multe ori. Lui Maitreyi i s-a găsit soţ. În mod normal (dacă Eliade nu ar fi existat), Maitreyi ar fi vrut să îl întâlnească pe potenţialul pretendent. Ea provenea dintr-o familie luminată şi avea ea însăşi un caracter foarte puternic. Ar fi vrut să aleagă. Cu sufletul sfâşiat de dorul de Eliade, de dragostea pentru el, ea a ales să se autoflageleze, să nu îşi cunoască soţul înainte de căsătorie, deşi părinţii i-ar fi dat ocazia, lucru rar în societatea bengaleză. Dacă nu era alesul inimii ei, putea să fie oricine. Şi-a întâlnit soţul în noaptea nunţii. Ea, care putea să spargă cercul, să o rupă cu tradiţia, s-a aruncat în hăurile ei. S-a lăsat căsătorită în grabă, în opt zile. Dar rupturile au survenit şi acolo unde nu te asteptai. Cum povestea şi Maitreyi în cartea ei, tatăl acesta al ei, marele filozof Dasgupta, acelaşi care l-a alungat pe Eliade din casă, şi-a lăsat soţia şi copiii pentru o studentă de-a lui, deci a comis un păcat poate şi mai mare decât cel de care s-a făcut vinovat tânărul Eliade. Deşi Maitreyi vorbea despre această tânără care i-a răpit tatăl în termeni nu tocmai măgulitori, adevărul este că această doamnă a avut un mariaj fericit cu filozoful, trăieşte încă şi este la rândul ei autoare de tratate filozofice. După moartea lui Dasgupta a donat unei universităţi engleze 4000 de lire pentru înfiinţarea fondului Surendranath Dasgupta, pentru aprofundarea studiului filozofiei indiene. Numele ei este, după căsătoria cu tatăl lui Maitreyi, Surama Dasgupta.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s